Info Ghiroda

Teritoriul de astazi al comunei Ghiroda, a fost locuit inca din timpul ocupatiei romane in Dacia, dar nu avea documente speciale pentru Ghiroda, de aceea vom folosi documentele istorice legate de orasul din imediata apropiere, Timisoara, si datorita faptului ca marile evenimete istorice nu se puteau intampla la Timisoara, fara ca sa nu ingfluenteze si mica asezare din imediata apropiere, Ghiroda.

Astfel, dupa cucerirea Daciei de catre trupele romane conduse de Imparatul Marcurs Ulpius Traianus (Traian) in anul 854 de la facerea Romei sau anul 100 dupa Hristos, teritoriul Banatului, din care facea parte si teritoriul comunei Ghiroda, a intrat in provincia Dacia Ripensis (105 d.Hr – 106 d.Hr).

Ceva mai tarziu, cand imparatul claudius invinge pe Goti in anul 268 d.Hr dar pierde Dacia in anul 275 d.Hr. gotii raman pe teritoriul actual al Banatului pana in timpul domniei lui Constantin cel Mare, intemeietorul imperiului Roman de Rasarit, devenit mai apoi imperiul Bizantin.

Venirea hunilor condusi de Attila, duce la supunerea unei parti a teritoriului Daciei, dar la moartea acestuia in anul 454 d.Hr., cearta fiilor sai pentru mostenirea tatalui lor aduce pe vizigoti, ostrogoti si gepizi, alungati in secolul al VI- lea de longobarzi si avari si in secolul al IX-lea, de maghiari.

Avarii, se pare ca au numit asezarea intarita dintre mlastini (zambara-zurobara), cu numele de Beguey.

Imperiul Roman, ca sa se apere de popoarele migratoare, au construit trei valuri de pamant, pentru aparare: unul dintre ele pleca de la Mures, pe la Chesint, Bencec, Ianova si trecea printre localitatiile Bucovat si Mosnita, deci prin partea de sud-est a teritoriului de azi al actualei comune Ghiroda.

Din cronica lui Anonymus, notarul regelui Bela al Ungariei, reiese ca Arpad cu conducatorii sai Zoard si Cadusa, au trecut, in anul 895 d.Hristos si prin zona Beguey (Timisoara), zona numita asa dupa raul Begh. Dupa, ce l-au inlaturat pe principele Glad, au format Capitaneatus Kund (dupa numele unui conducator ungur). Dupa unii istorici, acest capitanat nu a existat.

1177 d.Hr. – exista date documentare privind aparitia comitatului Timis, legat de infrangerea lui Ahtum, urmas al lui Glad, de trupele lui Stefan cel Sfant, regele ungurilor.

Este momentul in care maghiarii schimba denumirea avara de Beguey in Temesvar, ne spune Johann Nepomuk Preyer in „Monografia orasului liber craiesc Timisoara”. Tot el ne spune ca in anul 1152 d.Hr. regele Geza al II-lea, infrange pe imparatul bizantin Manuel Comnenos, care in retragere, a pustiit si jefuit acest tinut, deci probabil si al teritoriului de azi al Ghirodei. Cativa ani mai tarziu devasteaza tinutul, cumanii, pentru ca in anul 1241 d. Hr. sa patrunda in zona noastra si hoardele mongolilor. In urma retragerii mongolilor, regele Bele IV, ridica cetatea Timisoarei si se ingrijeste si de zona din vecinatate.

Regele Ladislau al IV-lea Cumanul, a vizitat imprejurimile Timisoarei iar regele Carol Robert de Anjou, dupa ce obtine coroana maghiara (pierzand-o pe cea napolitana), in 1309, zaboveste timp de doi ani intre zidurile Timisoarei si in imprejurimile sale, apoi in anul 1316 se instaleaza in Timisoara, unde construieste si un palat.

1330 d.Hr. – in Timisoara si imprejurimile ei (deci si Ghiroda) cantoneaza marea armata a lui Carol Robert de Anjou, care a fost prost sfatuit de voievodul Transilvaniei, Toma Farkas si de stolnicul Dionisie de Szech, pentru a lupta contra lui Basarab, voievodul Valahiei.

Desi primi locuitori s-au asezat pe aceste meleaguri inca din negura vremurilor, datele documentare scrise sunt putine si se afla in arhivele fostului Imperiu Habsburgic si apoi Austro-Ungar, scrise in limba germana sau ungureasca si foarte greu de obtinut.

Primul document istoric care aminteste destul de vag, despre localitatea noastra este scris in limba ungureasca si este numit „Szaz ev Delmagyarorszag ujabb tortenetebol” sau „O suta de ani de istorie a Ungariei” de Szentkiary, iar un alt document este: „Temesvarmagyar emleke” de Barany Agoston, din care reiese ca satul a existat la jumatatea secolului al XIV-lea, inca inainte de a fi ocupat Banatul si Timisoara de catre hoardele turcesti.

- Top -

Cel mai vechi document in care se aminteste numele de Ghiroda este registrul despre insemnarile dijmelor papale din anii 1332-1337, cu titlul de: „Incipimut Rationes Decimaris Sexeunalis Collectan in Hungaria ab anno 1332 ad annum 1337 a Jacopo Bercugari et Rajmondo Bonafato Colectoribus Pontificis” (in limba latina), care act, se pastreaza in biblioteca Vaticanului din Roma. In acest document se aminteste pentru prima data de comuna Ghiroda sub denumirea de Ghiroda.

Actul atestarii mai clare eset anul 1389, cand localitatea este amintita in documentele feudale sub numele de GYUREG.

De astfel, denumirea localitatii noastre a suferit mai multe schimbari de nume: astfel, in secolele XIV – XVI, in plin ev mediu european, a purtat denumirile: GYROD (1393), NAGYIJRWG (1429), GYWRED (1492), GYWRUG (1492), GYWREWD (1495 si 1497), GYWREG (1498), GYWREWDY (1497, 1503 si in 1511).

1441 – Regele Ungariei Vladislav, numeste ca comite de Timisoara, pe Ioan Hunlade iar dupa moartea acestuia, urmeaza ca comite primul sau fiu, Ladislau, care se ocupa si de imprejurimile orasului.

Matei Corvin, ajuns rege al Ungariei in 24 ianuarie 1458, vine la Timisoara in data de 28 august 1458 si inspecteaza si imprejurimile probabil si Ghiroda.

Prima aparitie a turcilor in zona, se produce in anul 1463 fiind condusi de Ali-Beg, pornit in lupta contra lui Ioan Pongrat, voievodul Transilvaniei. Pentru moment, turcii sunt alungati, dar revin in anul 1476, tot cu Ali-Beg, infrant din nou de comitele Ambrosiu Nagy.

O importanta deosebita pentru cetatea Timisoarei, pentru imprejurimile sale si pentru o buna parte a Banatului a avut-o figura legendara a lui Pavel Chinezu care, incepand din anul 1478 avea functia de comite al Timisoarei si care imediat, in anul urmator 1479 si apoi in anul 1481, lupta cu succes impotriva turcilor condusi de Ali-Beg si din anul 1492 de Skender Pasa, comandant de Smederevo.

1492 – Pavel Chinezu aduce si colonizeaza prin partile Timisorei, aproape 50 000 de sarbi. Din pacate, in anul 1494, Pavel Chinezu moare la Sankt-Klement, pe malul stang al raului Sava.

1514 – rasculatii condusi de Gheorghe Doja isi stabilesc tabara in apropierea Timisoarei deci si pe teritoriul satului Ghiroda. Cativa ani mai tarziu, in anul 1521 la 29 august armata turceasca reuseste sa cucereasca cetatea Timisoarei in urma tradarii unui sarb, locuitor al cetatii. Armata turca era condusa de insasi sultanul Soliman. Din acest moment urmeaza 157 ani de dominatie otomana asupra Banatului. Dupa plecarea sultanului Soliman, cetatea Timisoara reuseste sa scape pentru scurt timp, de turci, dar in anul 1552 sultanul Ahmed asediaza cetatea condusa de Stefan Losonczy, o cucereste si il numeste pe Kasim Pasa ca guvernator (beglerbey). Tot in acelasi an, 1552, intreg Banatul este transformat in pasalic turcesc (vilaiat) iar satul Ghiroda apartine de districtul (sangiacul) Timisoara.

In anul 1697 – guvernatorul din Halep, Djaafar Pasa, il intampina pe sultanul Ahmed II, plecat contra lui Eugeniu de Savoya; se pare ca sultanul a intrat in cetatea Timisoarei prin poarta Azab sau poarta Lugojului, deci spre poarta dinspre satul Ghiroda, asa cum arata istoricul turc Eylia Celebi. Luptele turcilor cu noua putere in devenire, Austria dureaza pana in anul 1697 (deci 14 ani), cand, in urma Bataliei de la Zenta (1697) se incheie Pacea e la Karlowitz.

- Top -

1690-1700 – atestarea documentara ca Ghiroda s-a mentinut sub turci, asa cum reiese din „Conscriptia lui Marsigli”, in care GYRODA, figureaza intre localitatiile din jurul Timisoarei aceasta intr-o perioada cand, datorita luptelor dintre turci si austrieci, o parte dintre asezarile banatene, dispar. (Traian Biraescu – „Studii si documente banatene de istorie, arta si etnografie”, vol.I fasc. 1945, editura Vrerea, Timisoara, pagina 127).

Se pare ca in anul 1711, pasa Hasan, guvernatorul Timisoarei, avea o gradina de vara la resedinta sa dinspre Ghiroda, fapt care l-a determinat pe Eugeniu de Savoya sa o cucereasca prima, in timpul asediului sau contra cetatii Timisoara. La Ghiroda era cantonata o parte a armatei austriece condusa de contele Palffy.

1716 - Mustafa Pasa pierde definitiv cetatea Timisoara, in favoarea lui Eugeniu de Savoya, si astfel turcii se retrag din intreg Banatul de Nord. In timpul ocupatiei turcesti era o populatie stabila ce se indeletnicea cu cultivare pamantului; ceva mai tarziu a venit si o parte a populatiei dinspre dealurile Iarmotei (actuala Giarmata), odata cu instalarea ocupatiei austriece. Multi turci nu au mai parasit comuna, contopindu-se in timp cu romanii, aceasta in urma diverselor casatorii mixte cu romanii. Au ramas din aceasta situatie doar numele de familie cu nuanta turceasca: Regep, Gruescu, Hitesan etc.

Dupa izgonirea turcilor din Banat, in scrierile cabinetului secret al curtii imperiale din Viena: „Designation deren undern Temeswaren Banat Somstihen Dorfernund deinnenenen begindlichen Hauser” din anul 1717 apare satul GIROUDA (in limba romana: „Desemnarea satelor din Banatul Timisan si a caselor gasite”).

1717 – Prima conscriptie austriaca (recensamant al satelor) arata ca GIROUDA, figureaza cu 24 case, in cercul Timisoara.

Inca inainte de pacea de la Passarowitz (1718), austriecii intocmesc o conscriptie a tuturor satelor din Banat. Ceea ce este important in acest document este faptul ca localitatea Ghiroda exista la sfarsitul dominatiei turcesti, atunci cand, de fapt, multe sate nu au mai supravietuit. (Jeno Szentklaray – „Szaz ev del-magyarorszag ujabb tortenetebol”, Temesvar, 1879 pagina 21 – „O suta de ani de istorie a Ungariei”)

1718 – In urma cuceririi Banatului de catre austrieci, satul Ghiroda ajunge proprietatea curtii habsburgice; in acelasi an se construieste la Timisoara si functioneaza pana azi, cea mai veche fabrica de bere din tara. Se pare ca inca de la inceputul procesului de fabricatie al berii, unii locuitori ai Ghirodei, cultivau hamei, necesar fabricarii.

1718 – Banatul devine provincie austriaca si este impartit de catre guvernatorul general, contele Claudiu Florimund Mercy, in 12 districte camerale, iar Ghiroda apartinea districtului cameral Timisoara.

1723-1725 – Pe harta Banatului Timisan, intocmita imediat dupa preluarea Banatului de la turci, sub guvernamantul lui Florimund Mercy, GYRODA se afla in districtul Timisoara, purtand simbolul de sat locuit si cu biserica. Sub acest guvernamant, o parte din hotarul comunei s-a cultivat cu orez si s-au plantat duzi. Harta are titlul: „Der Temeswaren Banat, Abgetheilet in Seine District...” Tot acum, la marginea Ghirodei, contele Mercy, a instalat o masina hidraulica pentru apa orasului.

1725 – Intrucat la Ghiroda s-au ridicat diguri, apa nu mai alimenteaza morile, care trebuie inchise. ( Dr. Baroti Lajos – „Adattar delmagyarorszag XVIII, Szazadi, Totenmetehez, Temesvar, 1893-1896” vol.I, pag 389).

„Harta lui Mercy” este terminata in anul 1728 la Viena, iar ceva mai tarziu, pana in anul 1751, comuna Ghiroda a fost alaturata circumscriptiei militare din Timisoara. Dupa anul 1751, cand administratia militara a fost trecuta in administratie camerala, tinutul comunei a fost declarat ca avere a statului si a ramas asa pana in anul 1778.

1729, 22 martie – oficiul administrativ al districtului Timisoara raporteaza Administratiei Provinciale ca locuitorii comunei Ghiroda vor sa se mute in cea mai mare parte, pentru ca sufera pagube mari la izlaz si pe ogoare, din cauza garnizoanei. (Dr. Baroti Lajos – Adattar – 1893-1896, vol.I, pagina 397).

1738-1739 – epidemie de ciuma, cu ultimele cazuri in anul 1740.

1740 – satul Ghiroda are Biserica. (Dr. C. Grofsoreanu – „Situatia romanilor banateni in decursul secolului al XVIII-lea”, Timisoara 1944, pag. 34-36)

1743 – Conscriptia camerala aminteste GYRODA intre localitatiile din districtul Timisoara, aratand ca este sat locuit de romani, care in acel an au platit erariul, o contributie de 330 florini, precum si 16 si ½ unitati de dare, pe cap si 17 unitati de dare pe avere. (Bujor Sandu – „Aspecte privitoare la situatia Banatului in 1743”, in Anuarul Institutului de Istorie din Cluj al Academiei RSR, XIII 1970, pag.46). De mentionat ca este cel mai vechi document care atesta ca Ghiroda era sat locuit de romani.

1748, decembrie 7 – Rescript Imperial din Viena catre Administratia Provinciala a Banatului din Timisoara, prin care se ordona amenajarea unei plantatii de orez la GIRODA si expedierea unei probe la Viena. (Adattar – vol.I, pag 86 si 87).

1749, martie 7 – se atesta documentar existenta unei forjarii (de fapt, textual ar fi „uzina metalurgica”, specifica secolului al XVIII-lea). Administratia Provinciala Timisoara ordona oficiului administrativ al districtului sa se demoleze vechea forjarie din KIRODA, in care scop, sa se asigure carutele si oamenii pentru transportul pana la Timisoara, la fierariile si fabricantii de cuie, contra plata. (Dr. Baroti Lajos – Adattar -1893-1896, vol. I. pag. 428)

- Top -

1749, iulie 3 – Circulara a Administratiei Provinciale din Timisoara catre toate oficiile de administratie din Banat, prin care ordona acestora sa trimita fiecare un numar de robotasi la Paracz (Parta) si Ghiroda, pentru a munci la plantarea orezului. (Dr. Barti Lajos – Adattar – vol. I, pag. 209)

1761 – pe harta oficiala a Banatului Timisan, GIRODA este un sat in districtul Timisoara, locuit de o populatie de rit ortodox. (Titlul hartii: „Temesvarer Bannat abgetheilet in Seine District und Process – 1761” „Impartirea Banatului Timisan in districte si dezvoltarea lor”).

1767 – statistica eparhiei Timisoara arata ca GYIROUDA era comuna cu parohie ortodoxa, preotul fiind Mihai Nicolaevici din Topircea (sat transilvanean). (Ion B. Murisianu – „Un document din 1767 privind aspecte ale vietii bisericesti din Banat” in „Mitropolia Banatului”, nr.5-8/ 1767, pag.532).

Documentul este semnat de Vincentius Ioanovich Vidak, „Temesvariensis et Lipoviensis Eppus”, mitropolitul de mai tarziu al Banatului. Fapt ca era preot la Ghiroda cineva din Transilvania, dovedeste clar relatiile romanilor de aici cu cei din celelalte provincii romanesti. Traditia spune ca satul avea o bisericuta din lemn, aflata in apropierea raului Beghei, unde se afla pe atunci vechea vatra a asezarii satului. Locul poarta si astazi denumirea de „Vina Bisericii” si „Satul batran”. Asezarea sateasca era in acele vremuri, cu adevarat in apropierea raului Beghei, unde era si o bisericuta de lemn, situata unde este astazi gospodaria familiei lui Petru Grigorovici, pe strada Dunarea ( a lu’ Santalaba).

In imediata apropiere exista si astazi „Vana Bisericii”, care in limbajul localnicilor se refera la o mica vale ce are apa doar in perioada cu ploi abundente. Administratia de pe vremea aceea, a satului, era facuta de catre preotul comunitatii, care purta evidenta noilor nascuti, a casatoriilor si a deceselor. Toate acestea erau scrise cu litere chirilice.

Populatia micii asezari era formata din romani ortodoxi, avand ocupatia de baza agricultura – cultivarea pamantului cu grau, ovaz, secara, mei, sorg, sfecla furajera si vita de vie.

Tot pe vremea aceea, sper est, spre satul Remetea, era un sat micut numit „DEG”, dupa numele familiei Deg, care isi avea resedinta in Remetea. Satul a fost nimicit in anul 1788 si astazi exista doar amintirea locului in care s-a aflat.

De altfel, localitatea DEG sau DAG este atestata documentar in anii 1333-1334, figurand intre asezariile care au fost impuse la plata decimei papale. (Eleonora Calincof – „Contributii documentare privind localitatea Mosnita, in sec. al XVII-lea” in „Studii de istorie a Banatului”, Timisoara, 1933 pag.190 si 197).

Denumirea de DAG este mentionata in 1334 de Coriolan Suciu in „Dictionar istoric al localitatiilor din Transilvania”, editura Academiei RSR, 1966, vol. II partea aII-a, pag. 315-316.

Denumirea DEG apare si in documentul urmator: „De asemenea Ioan din DEG a platit treizeci de banali”. Aceasta propozitie este mentionata in „Socotelile lui Iacob al lui Berengariu si Rajmond de Bonafato, strangatorii dijmelor pe 6 ani din regatul Ungariei”. (Documente privind istoria Romaniei, veacul XIV, C, Transilvania, vol. III (1331-1340) Ed. Academiei RSR, 1954, pag.228).

Istoriografia romana mentioneaza denumirea DEG pentru ultima data in anii 1428-1429 ca „poss. DEG” si „Deegwtha si Via Deegwtha” – pe langa Ghiroda

O alta localitate disparuta a fost „SCHESWAR” care se afla intre Ghiroda si Remetea Mare. Existenta localitatii este atestata vreme de peste patru secole, incepand cu anul 1333 si pana in ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea. In sec XV-XVI a fost targ. Locuita sub turci apoi parasita vremelnic la inceputul stapanirii habsburgice, asezarea aceasta se repopuleaza in scurt timp, figurand ca sat romanesc in numeroase documente ale epocii.

In 1772, Sheswar era format din 106 familii si avea un hotar de 3334 jugare si 668 stanjeni. In deceniul al noualea mai exista si figura pe harta Banatului din anul 1738 sub numele de Shesvar. Spre sfarsitul secolului, probabil ca s-a unit satul Remetea, asezare aflata mai aproape decat satul Ghiroda. Copii din Sheswar, frecventau in anul 1776, scoala din Remetea. (Eleonora Calincof – Contributii documentare privind localitatea Mosnita, in sec. al XVIII-lea, in „Studii de istoria Banatului”, Timisoara, 1993, pag. 198).

1769 – apare pentru prima oara cuvantul „KIRODA” pe harta lui Ignatz Muller – „Mappa Geographica novissima Regni Hungaricae divisi in suos Comitatus”.

1769-1772 – GIRODA figureaza pe harta iosefina, in cercul Timis, plassa nr.54 a hartii ca o localitate romaneasca cu 94 familii, cu un fond funciar de 2520 jugare si 1340 stanjeni teren comunal. Harta a fost intocmita din ordinul lui Iosif al II-lea, coregent pe atunci. Harta se numeste: „Harta originala a Banatului Timisan realizata sub directia cartierului general al Marelui Stat Major” sau in limba germana „Original Aufnahmskarte des Temesvarer Banats”, scara 1:28800 cu 208 planse, 63 x 42 cm...

1769-1772 – pe Harta lui Francesco Griselini, publicata de Nicolae Bolcan, apare satul „GIRODA” in districtul Timisoara, dar (surpriza), la sud de BEGA!!! (Titlul hartii: „Original Aufnahmskarte des Temeser Banats, ausgefurt in den Jahren 1769-1772 unter der Direktion des Obersten Elmpt des Generalquartiermesterstabe”).

1774 - GYRODA, locuita numai de romani, in districtul Timisoara, cercul Bucovatului (J.J.Ehrler – „Banatul de la origini pana acum – 1774”, ed. Facla. Timisoara, 1982, pag. 147).

1774 – se infiinteaza prima scoala, una dintre primele scoli din intreg Banatul, ceea ce inseamna ca la aceea data satul era cu o populatie stabila si destul de numeroasa.

- Top -

1776 – satul Ghiroda avea in acest an o scoala 78 case, iar ca invatatori erau: Simeon Grigorevici si Vasile Novac (nu se mentioneaza insa, cu precizie, in ce ani au fost). (Petre Radu, D. Onciulescu: „Contributii la istoria invatamantului din Banat pana la 1800”, Bucuresti 1977, capitol VII).

Trebuie mentionat ca aparitia scolii din Ghiroda s-a datorat, probabil, influentei favorabile a marii vecine din apropiere, orasul Timisoara.

1776 – documentul rechizitelor scolare necesare in care se arata ca Ghiroda este comuna nu 78 case, in districtul Timisoara. Scolii satului ii sunt necesare:

  Ustensile pt scris    12		Bricege         6
  Tabele de calcul      12		Creioane        36
  Foarfece pt hartie    6		Sul de hartie   1

(Petre Radu, D. Onciulescu: Contributii la istoria invatamantului in Banat, pana la 1800. Bucuresti 1977, pag. 311-323). Documentul original se pastreaza in Serbia la „Arhiv Vojvodine u Sremskim Karlovcima, Ilirska Dvorka Kancelarja”, document nr 334/ 1776.

Documentul priveste rechizitele necesare pentru scolile triviale ilirice neunite din circumscriptiile Banatului Timisan, conform ordonantei emise la 1 octombrie 1776.

1776 – pe harta Banatului Timisan intocmita de Francesco Grisselini, numele GIRODA, figureaza in zona Timisoara, ca sat cu 78 de case, cu scoala si parohie. Preot era tot Mihail Nicolaevici (ca in 1767)

1777, septembrie 18 – Raportul episcopului Moise Putnic catre autoritatiile austriece, prin care face cunoscut ca GEROUDA se afla in protopopiatul Timisoara si ca este locuita cu 80 de case si o scoala. Fata de aceasta situatie, comparativ cu celelalte sate din Banat, Ghiroda era in acest secol XVIII o localitate foarte mica.

1777 – episcopul moise Putnic trimite un tabel catre mitropolia din Karlowitz, in care arata ca Ghiroda are scoala triviala (primara) neunita. (Victor Tircovnicu – Istoria Invatamantului din Banat pana la 1800, cap 3, pag. 142, Bucuresti 1978).

1777, 20 ianuarie – directorul scolilor neunite din Banatul provincial, Teodor Iancovici, trimite un tabel privind necesarul de rechizite scolare. (V. Tircovnicu – lucrarea de mai sus, pag. 140).

1778-1779 – Ghiroda ajunge, din punct de vedere politico-administrativ, sub stapanire maghiara, continuand insa sa fie propietatea curtii imperiale austriece (aceasta inca din 1751).

1779 – cel mai vechi registru al parohiei din Ghiroda

1779 – teritoriul Banatului a fost anexat Ungariei si impartit in trei comitate: Timis, Torontal, Caras-Severin. Cu aceasta ocazie, Ghiroda a fost atasata comitatului Timis cu denumirea de GYUREK, dupa numele grofului ungur local.

1781 – domeniul Ghiroda este vandut lui von Sandor la suma de 30.500 florini.

1783 – pe harta „Banatului Timisan”, intocmita imediat dupa predarea in 1778 – 1779 a Banatului Timisan la unguri si impartirea lui in comitate, GIRODA, apare in comitatul Timis.

1786 – GIRODA este sat romanesc in Banat, la ¼ mila sud-est de Timisoara. Locuitorii satului folosesc pamanturile lor, mai ales pentru insamantarea cu lubenita, castraveti si a piperului turcesc (ardei subtiri). (Johann Mathias Karabinsky – Geographish-historiches und Produkten Lexicon, Pressburg, 1786, pag. 201).

1791, 16 mai – in tabela cu restantele de plata a contributiei „Tabella imputationalis Summaria”, pastrata la Bucuresti, la Directia Generala a Arhivelor Statului, sectia microfilme Austria, la filmul 120, cadrul 482, se arata ca la GYRODA se afla o proprietate numita „Koszeghyana”.

1797 – Datorita asezarii satului in lunca Begheiului, care a pricinuit mari si repetate necazuri prin revarsarile sale, oameni au hotarat sa mute vatra satului mai spre nord. Acest lucru s-a intamplat in anul 1797 si anii urmatori iar cei care au ramas pe vechiul loc s-au numit cei din „Satul batran”. Populatia din acele timpuri era fie provenita dinspre nord, de pe dealurile Iarmotei, fie ramasi dupa izgonirea turcilor.

Retragerea turcilor, dupa cei 164 de ani de la aparitia lor pe aceste meleaguri, a facut ca o parte a populatiei sa se inrudeasca cu bastinasii (prin casatorie); asa se explica de ce era atat de frecvent numele de familie Regep sau Hitesan, nume care, chiar pana la al II-lea razboi mondial era des intalnit.

1802 – Ghiroda apare pe harta din „Atlas Hungaricus sen Regnorum Hungariae, Croatiae et Slavoniae”, Viennae 1802.

- Top -

1802 – preot in comuna era Teodor Gligorovici (1802-1814), acestuia urmandu-i Pavel Paclovici (1814-1816) si apoi din nou intre 1817-1834.

1803 – se inalta o noua biserica ortodoxa nepictata

1803 – pe harta „Obernungern III-tes Blatt enthaltend die Torontaler, Temesvarer und Krashower Gespannichaft” (A treia pagina de sus cu teritoriile Torontalului, Timisoarei si Carasului), apare din nou denumirea de GIRODA.

1811 – satul GIRODA apartine comitatului Timis, cercul Timisoara si este localitate de clasa a 2-a. (Arhivele Statului, Timisoara, fond Prefectura Judetului Timis –Torontal, dosar 1/1811).

1813 – pe vechea carte bisericeasca „Antologhion” este scris numele invatatorului din acel timp, Ioann Blagoevici.

1828 – satul este amintit intre localitatiile banatene, in statistica oficiala, cu numele de GIRODA.

1839 – istoricul ungur Fensyes Elek, arata ca GIRODA este sat romanesc, langa Timisoara, pe drumul de posta ce duce la Lugoj si are: 30 catolici, 6 evangheliti, 2 reformati, 888 ortodoxi si 6 evrei. Satul are biserica ortodoxa si un hotar de 36,6/8 sesii iobagiale. Proprietar feudal este Gyurky Pal (Pavel), prefectul comitatului Caras. (Fenyes Elek – Starea actuala statistica si geografica a resurselor Ungariei, Pesta, 1839, pag. 347).

1843 – Semantismul greco-neunitilor de la Buda arata ca satul GIRODA are o „parohie antica”, adica din vechime, cu matricole din 1779, preot fiind Ioan Taran iar invatator Simeon Grigorievici, care avea 15 elevi. Satul avea 967 locuitori, ortodoxi.

1848 – revolutia din acest an, nu are actiuni deosebite la Timisoara. In planul Timisoarei, din anul 1848, apare drumul spre Ghiroda si Remetea –Lugoj si o portiune din Padurea Verde.

1849 – insurgentii revolutionari ai generalului Bem, ajung la marginea de est a cetatii Timisoarei, in zona Padurea Verde, spre Ghiroda si in zona padurea si pusta Cioca.

- Top -

1852 – imparatul Franz Iosef I, face o vizita la Timisoara, in data de 14 iulie si este intampinat si de locuitori ai satului Ghiroda.

1853 – pe harta Voivodinei Sirbesti si a Banatului Timisan, GIRODA se afla in cercul Timisoara. Provincia aceasta a fost infiintata de austrieci dupa revolutia de la Buda din 1848, astfel austriecii ii pedepsesc pe unguri pentru rascoala lor, infiintand aceasta provincie cu centrul la Timisoara. Provincia a durat pana la dualism. Titlul original al hartii este: „General – Karte der VojvodshaftSerbien und des Temesher Banates”, 1853. Harta a fost intocmita sub guvernamantul contelui Coronini – Cronbeg, guvernatorul provinciei.

1854 – Semantismul romano-catolic din anul 1854 la pagina 28, arata ca GIRODA are biserica ortodoxa cu 840 de ortodoxi care vorbesc „limba daco-romana”, 46 catolici, 18 reformati. Tot aici se arata ca „Erzebethaz” este prediu (pusta) si are un numar de 24 catolici si 15 reformati.

1857 – Semantismul romano-catolic din 1857 la pagina 27, arata ca GIRODA are biserica ortodoxa, cu 840 de ortodoxi, 46 de catolici si 18 protestanti (la fel ca in 1854).

1861 – Semantismul romano-catolic, la pagina 32 arata ca satul GIRODA are biserica ortodoxa, 844 ortodoxi, 68 catolici, 14 reformati, 3 evrei iar mica localitate Erzsebethaz, este socotita prediu (pusta) cu 41 catolici.

1863 – satul GIRODA avea 1039 locuitori.

1865 – Semantismul romano-catolic din 1865 pagina 14 arata ca GIRODA are biserica ortodoxa, 843 ortodoxi care vorbesc „limba daco-romana”, 85 catolici, 14 reformati si 3 evrei iar Erzebethaz este prediu cu 232 catolici si 16 protestanti.

1866 – sematismul romano-catolica din 1866 pagina 30, spune ca GIRODA are 847 ortodoxi, 81 catolici, 10 protestanti, 3 evrei si 1 reformat.

1870 – satul numara 1233 suflete.

1881 – recensamant maghiar. Denumirea comunei: GIRODA, in comitatul Timis, plasa centrala, cu 184 case si 909 locuitori, din care,

 
  dupa limba materna sunt:  
    718 romani;
    113 maghiari;
    40 germani;
    6 slovaci;
    1 sirb-croat;
    29 nu cunosc limba oficiala;
    2 cu limba straina teritoriului,
  dupa religie sunt: 
    737 ortodoxi
    129 romano-catolici
    3 greco-catolici
    26 evanghelici
    11 israeliti
    3 alte religii
 
  alfabetizati, cunoscatori de carte: 158.

Se poate observa din aceste date ca Ghiroda a ramas sat romanesc si ca erau inca putin unguri colonizati aici. Aceste date sunt luate din: „Principalele rezultate ale recensamantului efectuat in tarile coroanei maghiare, la inceputul anului 1881, ordonat pe comitate si comune”, editat de Oficiul pentru Statistica National Maghiar al Agriculturii, industriei si comertului, vol. II. Budapesta, 1882

1881 – vanzarea satului Ghiroda.

- Top -

Intre 1718 cand are loc pacea de la Passarowitz si anul 1778, intregul Banat (deci si satul Ghiroda) a fost proprietatea Casei de Habsburg (mosia personala a familiei imperiale). In anul 1778, Imparateasa Maria Tereza, cedeaza Banatul, ungurilor, fara a renunta la dreptul ei de proprietate. In Banat, s-a introdus administratia maghiara, dar satele au ramas „proprietate camerala”, adica proprietatea imparatiei.

In 1881, Iosif al II-lea s-a decis sa vanda unele din mosiile sale din Banat. Vanzarea satelor s-a facut prin licitatie la Viena. Satul Ghiroda a fost cumparat de Sandor Mihaly de la Pozsony. Pretul de strigare la licitatie a fost de 21.772 florini si 55 creitari, iar pretul de vanzare a fost de 30.500 florini. Sandor Mihaly a cumparat si satul Giarmata.

Cu aceasta vanzare-cumparare satul Ghiroda, din „proprietate camerala” a devenit proprietate privata. (Szentklaray Jeno – Szaz ev del – magyarorszag ujabb tortenetebol = Ultima 100 de ani de istorie a Ungariei, Temesvar, 1879, pagina 407).

1883 – Sematismul romano-catolic din 1883 la pagina 68 arata ca satul GHIRODA avea 978 ortodocsi, 70 catolici, 4 evrei si biserica ortodoxa. In continuare, la aceeasi pagina 68, se arata ca exista o mica asezare, fara biserica, cu 45 catolici, 10 ortodocsi, 4 greco-catolici si 5 evrei, asezare numita, Erszebethaza. Actual, nici cei mai varsnici sateni nu-si aduc aminte de aceasta micuta localitate, disparuta de mult.

1884 – pe harta numita: „Remekhazi”, localitatea GIRODA, apare in comitatul Timis, plasata central, sat constituit din 184 case, 909 locuitori si cu un hotar de 4159 jugare cadastrale. Notariatul, judecatoria, sectia financiara si posta erau la Timisoara.

Titlul hartii: - „Situatia economica si culturala a judetului Timis” - facuta de Karoli Remekhazi, pastrata la Muzeul Banatului, film 2437/11..

1889 – Sematismul romano-catolic din 1889, pagina 65, ne arata ca GIRODA se afla la 4,1 km de cartierul timisorean Gyarvaros, ca are o biserica ortodoxa si 750 de crestini ortodocsi, 131 catolici, 5 greco-catolici, 7 augustini, 5 reformati, 8 evrei.

1889 – Sematismul romano-catolic din 1889, la pagina 64, se arata despre Erzsebethaza, ca se afla la 6,2 km de suburbia Gyarvaros a Timisoarei, locuita de: 34 catolici, 4 greco-ortodocsi, 1 greco-catolic si 7 evrei.

1890 – recensamant maghiar, care arata ca Ghiroda avea 1.299 locuitori cu 210 case si 4159 holde cadastrale si cu 242 unguri, 25 germani, 11 slovaci, 975 romani, 23 sarbi si 23 altii.

In a doua jumatate a secolului al XIX-lea, in Ghiroda a functionat o scoala confesionala ortodoxa, invatatori fiind: Vasile Novac, Gruia Vermesianu (31 mai 1897 – 4 aprilie 1871), Ghisodzan Ion (1873), Ioachim Boncea (1873-1892), Matei Milencovici (1894-1899).

Nu se cunoste data zidirii scolii din sat, dar se stie ca in anul 1882, cladirea scolii a fost restaurata. Sirul invatatorilor de la sfarsitul secolului XIX si apoi in continuare este urmat de Constantin Micu (1899-1909) si Alexandru Roja (1909-1920). De mentionat ca invatotorul Alexandru Roja a fost, intre anii 1919-1926, director al Internatului de invatatori din Timisoara.

1897 – GIRODA, asezata in comitatul Timis, plasa centrala, prezenta urmatoarea situatie agricola: 210 gospodarii taranesti, un fond funciar de 4150 jugare cadastrale (2438 jugare pamant arabil, 80 jugare gradina, 1108 jugare izlaz, 28 jugare vie plantata si 23 jugare vie scoasa, 300 jugare pasune, 173 jugare padure, stuf si pamant neproductiv). Satul mai avea 3319 pomi fructiferi si un lot de animale format din 630 vite comute, 217 cai, 226 porci, 273 oi, apoi 2626 pasari si un numar de 41 stupi de albine.

Privind numarul gospodariilor asigurate contra incendiilor, erau 14 cladiri, si asigurate, in general erau numai 3 gospodarii, iar contra inghetului era doar o singura gospodarie.

Atelajele cu 1 cal erau in numar de 13, cele cu 2 cai, erau 118 iar cele cu 3 cai - 11. Atelajele cu boi aveau urmatoarea situatie: cu 2 boi – 71, cu patru boi – 4, iar atelajele cu vaci – 4.

Referitor la pomii fructiferi erau: 428 meri: 66 peri, 49 ciresi, 567 visini, 127 piersici, 92 caisi, 193 pruni, 101 nuci si 795 duzi.

In privinta animalelor cornute, situatia era urmatoarea: tauri pana la 1 an – 14, tauri pana la 2 ani – 2 si pana la 3 ani – 2.

Vaci pana la 1 an – 59; pana la 2 ani – 39; pana la 4 ani – 24; iar peste 4 ani -146.

Boii, folositi pentru munca erau, pana la 1 an – 4, pana la 2 ani – 32, pana la 3 ani – 54, pana la 4 ani – 44, iar peste 4 ani – 180 boi.

In intreg satul era un numar de 630 taurine.

In privinta cailor, situatia era urmatoarea: armasari, pana la un an – 5 capete, pana la 2 ani – 9 capete, pana la 3 ani – 3 si peste 3 ani – 3 capete; iepe, situatia era: pana la 1 an – 3 capete, pana la 2 ani – 6 capete, pana la 3 ani 6 capete, pana la 4 ani – erau 16 capete iar peste 4 ani erau 67 capete.

Situatia poate fi completa cu caii castrati; astfel era un singur cal castrat in vastra de pana la 2 ani, 2 cai de 3 ani, 8 cai in varsta de pana la 4 ani si 88 cai castrati in vastra de peste 4 ani. Situatia de mai sus reprezinta statistica agricola a tarilor coroanei maghiare in urma legii din august 1895, redactata de Oficiul National de statistica al regatului maghiar, Budapesta, 1897. Documentul este pastrat la Arhivele statului, Timis, la biblioteca, la nr. Inv. 5806.

1897 – denumirea de GIRODA, apare si pe harta „Temes Varmegye” de la Pal Gonczy, Budapest.

1900 – conform recensamantului maghiar din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, GIRODA avea in anul 1869, 1232 de locuitori, apoi a fost urmatoarea situatie:

- Top -

Micsorarea numarului de oameni din anul 1880, fata de recensamantul din 1869 se datoreste plecarii unor familii intregi in America. (Buletinul statistic maghiar Budapesta, 1902).

1900 – penultimul mare recensamant facut de catre maghiari spune ca GIRODA avea 4159 jugare de teren si 1184 de locuitori, din care 596 sex barbatesc si 588 sex femeiesc.

Erau casatoriti – 527 insi, alti 556 erau necasatoriti, vaduvi erau 101 persoane.

In privinta limbilor vorbite situatia era urmatoarea:

Religea: ortodocsi: 835; romano-catolica: 298; greco-catolici: 3; reformati: 31; israeliti: 12; altele: 5.

Vorbeau ungureste 300 persoane iar 439 nu stiau carte.

In privinta locuintelor, erau 247 case, din care: 5 case construite din piatra si caramida; 5 case din piatra la baza dar peretii de vaiuga sau lut; 237 case erau complet din pamant batut. Acoperisurile caselor erau din tigla, la 55 case; apoi la 28 case erau din sindrila si la alte 164 case acoperisul era din trestie sau paie. (Recensamantul tarilor coroanei maghiare din 1900, vol. I, Budapesta 1902).

Inceputul secolului XX. In satul Ghiroda pana la Marea Unire cu Romania, din 1 decembrie 1918, au functionat urmatorii invatatori: Constantin Micu (1899-1909) si Alexandru Roja (1909-1920). In anul 1907 s-a zidit o scoala maghiara de stat (intretinuta de stat), avand ca invatatori Czinczik Gavrila si Phillipp Petru.

1910 – Conform ultimului recensamant maghiar pe acest teritoriu, satul se numea GYOROD, se afla in plasa centrala a comitetului Timis avand 4159 jugare de teren si 1419 locuitori, din care: 716 barbati si 703 femei.

Limba materna era: maghiara, la 449 persoane; germana la 54 persoane; slovaca la 7 persoane; romana, la 851 persoane si vorbeau ungureste un numar de 639 persoane.

Religia era un mozaic de credinte, astfel: 435 persoane erau de religie romano-catolica, 8 greco-catolica, 43 evanghelisti, augustini, 898 ortodoxi, 24 evaghelisti-reformati, 10 erau israeliti si o persoana de religie unitariana.

Stiutori de carte erau 683 persoane.

Privitor la case: 20 case erau din pietre si caramida, 16 case aveau la baza caramida, 218 case erau complet din pamant si 6 case erau construite din lemn sau alt material. Acoperisul caselor era din tigla, la 124 case, din sindrila la 11 case iar 125 case aveau acoperis din trestie sau paie. Satul avea, in total, 260 case. (Recensamantul facut in tarile sfintei coroane maghiare in anul 1910, vol II, Budapesta 1913).

1913 – Cele patru Gyorgy (Gheorghe). In vecinatatea Timisoarei in evul mediu au existat nu mai putin de patru localitati care au fost denumite din numele propriu Gyorgy (Gheorghe). Deoarece numele Gheorghe, in diferite limbi, dar mai ales in limba slava, are mai multe versiuni, sa vedem care dintre ele se refera la comuna noastra, Ghiroda:

b) al doilea sat purta denumirea de Nagy Gyorgy, dar cel mai des amintita sub forma populara si prescurtata de GIURO(-da). Aceasta localitate este, mai mult ca sigur, satul Ghiroda de astazi. Localitatea se afla la est de oras.

c) a treia localitate era in imediata apropiere a celei de a doua, localitate amintita doar in izvoarele istorice, sub numele de Kis Gyorgy.

d) a patra localitate este amintita de cateva ori, sub numele de Szent Gyorgy, dar de cele mai multe ori sub numele de Gyurok (Girocul de astazi), asezat la sud-est de orasul Timisoara.

Nagy-Gyorgy (Ghiroda) este amintita in anul 1393 ca Villa Gyrod, impreuna cu Reketyes si Jeno. Iata deci, ca inca din acele timpuri, apare denumirea destul de clara de Ghiroda. Conform poruncii regelui Sigismund (porunca din 13.12.1428) biserica din Arad face in 27 ianuarie 1429 o inspectie la Giarmata – Timis. In raportul intocmit se enumera: poss. Nagyrywg si Via Gyruguth (Ghiroda). Dupa aceste date, nici chiar istoricul ungur Csenki, nu mai contesta ca, prin Nagy-Gyorgy se intelege Ghiroda.

In documentele istorice ale secolului al XV-lea, se intalneste de mai multe ori denumirile de Gyuroda si Gyrok.

Numele satului se gaseste sub mai multe forme:

- 1492 GYWRED

- 1494 GYWRUG

- 1495-1497 GYWREWD

- 1498 GYWREG

- 1497, 1503, 1511 Johannes GYWREWDY si GEWREWDY de KENEZ.

Istorici unguri scriu diferit numele: Csanki scrie GYOROD iar Boraszki scrie GYUROD.

Satul se populeaza in perioada 1690-1700 iar la conscriptia din 1717 satul avea 24 case si se numea GIROUDA, adica GYURO plus sufixul slav si maghiar „d”.

Biserica satului este sfintita in onoarea Sfantului Gheorghe (Szent Gyorgy), ca dovada clara ca numele satului provine de aici. (extrase din: Milleker Bodog, Delmagyarorszag kozepkori foldrajza, = Geografia evului mediu maghiar, Temesvar, 1913, pagina 188-189).

1914-1918 – O buna parte a tinerilor si adultilor barbati, din satul nostru, au luptat pe diversele fronturi ale primului razboi mondial, inglobati in randurile armatei austro-ungare. Eroilor cazuti pe campul de lupta, li s-au ridicat in fata bisericii un monument, in anul 1923.

Prima statistica facuta dupa Marea Unire din Decembrie 1918 arata ca Ghiroda era in plasa centrala, judetul Timis, cu 1184 locuitori din care: 774 romani, restul unguri, germani, tigani.

Satul era cu parohie ortodoxa, o filie a parohiei greco-catolice din Timisoara iar posta era la Remetea. (Silvestru Moldovan, Nic. Togan – Dictionarul numirilor de localitati cu poporatiune ramana din Transilvania, Banat, Crisana si Maramures, ed. II, Sibiu 1919 pagina 81).

1921 - Dupa Marea Unire, Ghiroda avea un hotar de 4159 jugare cadastrale, 1214 locuitori (sub unguri a avut 1419 locuitori); ceea ce inseamna ca dupa indepartarea dominatiei unguresti o parte a ungurilor s-au retras din sat, imediat dupa retragerea stapanirii.

Erau 708 romani, 437 unguri, 42 germani, 13 evrei si 14 altii (probabil tigani).

Satul avea 212 case si apartinea acuma judetului Timis-Torontal, plasa centrala. Secretariatul comunal era la Remetea, judecatoria cercuala si tribunalul la Timisoara, perceptia la Freidorf, posta la Remetea, dar avea gara locala (halta) si era centru de comuna. (C. Martinovici, N. Istrati – Dictionarul Transilvaniei, Banatului si celelalte tinuturi alipite, Cluj 1921 pagina 115).

1925 – Se infiinteaza o „Casa Nationala”. In sat exista deja o reuniune de cantece, condusa de invatatorul Milencovici Matei. Referitor la ultimii ani ai stapanirii austro-ungare, se arata ca conform legii de maghiarizare a populatiei bastinase, fosta stapanire, prin ordinul Ministerului de interne nr. 125.803 din aprilie 1909, denumirea comunei a fost maghiarizata sub forma de GYOROD KOSEG si ramane asa pana la caderea Imperiului austriac.

- Top -

Anexarea Banatului la patria mama, in anul 1918, face ca subprefectul judetului Timis-Torontal, cu ordinul 10.480 sa fixeze din nou denumirea de Ghiroda, nume purtat si azi.

1930 – satul Ghiroda are 4056 locuitori, din care 1253 romani, 1742 unguri, 929 germani, 3 rusi, 1 rutean, 59 sarbi, 1 bulgar, 20 slovaci, 1 polonez, 22 evrei, 1 armean, 20 tigani si un numar de persoane, nedeclarati. Acesta este primul recensamant oficial romanesc, dupa 1918, in care apar si limbile materne: limba romana 1211; maghiara 1840; germana 910; rusa 3; sarba 54; slovaca 9; polona 2; idis 4; tiganeasca 17 si inca o persoana cu limba nedeclarata. (Recensamantul populatiei din 1930, vol. I partea 1, pag 468).

1931 – este centru de comuna, apatinandu-i si satele: Crisan si Sever Bocu. La 300-400 metri est de ultima strada (actual strada Sinaia), era o mica colina, numita atunci „Calaster” iar ceva mai tarziu „Cetatuia”, langa care se scotea argila necesara fabricarii caramiziilor arse. Se pare ca santul de langa „Cetatuie” era o ramasita a unui sant roman de aparare „Lines romanorum” Santul se numea „santul jivinilor” si pornea de la asa zisa „Valea Hantului”, dinspre Remetea trecea prin nord-estul satului si ajungea spre vest, aproape de actuala Padure Verde. Trupele turcesti, pe vremuri, au folosit acest sant ca punct de observare a inamicului.

1932 – in Ghiroda, functiona „Societatea de ajutor cultural” (Asa cum reiase din Arhivele satului Timis, fond Tribunalul Popular Orasanesc Timisoara, Persoane juridice, dosar nr.35/1932)

Incepe inaltarea actualei biserici ortodoxe romane, pictata, care se sfinteste in anul 1935, cand a fost demolata vechea biserica, ce data inca din anul 1802. (Ion Lotreanu – Monografia Banatului 1935, pag. 193-194).

1939 – 1940 – Ghiroda avea 1538 locuitori in cele 426 gospodarii si 2457, ½ hectare teren, din care 2181 ha era teren cultivat, 10 ha erau balti, 11 ha mlastini si 249 ha trenuri speciale. (Arhivele Satului, Timis – fond camera de Agricultura a judetului Timis-Torontal, dosar 17/1939).

1940 – 1941 – Ghiroda avea 2034 ha teren, cultivat cu cereale, leguminoase, uleioase, radacinoase si legume, dar si 488 ha de fanete, 207 ha pasune, 5 ha vie si 1 ha pomi fructiferi in plantatie tanara fara rod. Este pentru prima daca cand se specifica ca satul Ghiroda avea si 1 ha de padure. (Arhivele Statului – Timis, fond camera de Agricultura, dosar nr.17/1940)

1941 – Ghiroda avea 416 case dar 430 gospodarii si avea un nr. De 1585 locuitori (850 romani, 518 maghiari, 164 germani si 53 altii). Erau consemnate intreprinderi si meserii: un nr de 17 meserii. (Recensamantul general din 1941 – Institutul Central de Statistica, Bucuresti 1944)

1942 – Ghiroda avea 2362 locuitori, cu 2303 ha teren, 153 cai si 2 vite declarate. (Arhivele statului – Timis – fond Camera de Agricultura a judetului Timis-Torontal, dosat 27/1942).

1943 – Ghiroda are 474 gospodarii iar Ghiroda Noua avea un numar de 408 gospodarii. (Arhivele statului – Timis- fond Camera de Agricultura, dosar 30/1943)

1950 – satul Ghiroda face parte din regiunea Timisoara, raionul Timisoara, fiind centru de comuna.

- Top -

1956 – Ghiroda este centru de comuna si ii apartine si satul Giarmata-Vii. La recensamantul populatiei din data de 21 februarie 1956 erau 2416 locuitori (1117 de sex masculin si 1299 de sex feminin).

1966 – comuna Ghiroda apartine regiunii Banat, dar face parte din teritoriul administrativ al orasului Timisoara, si avea un numar de 4342 locuitori.

1972 – Ghiroda este comuna suburbana a municipiului Timisoara, sediu de comuna, apartinadu-i si localitatea Giarmata-Vii. (Gh. Drinovan – Micromonografia judetului Timis, Timisoara, 1973, pag. 143)

1977 – comuna avea 3196 locuitori.

1984 – Ghiroda avea 3753 locuitori.

1997 – cu ocazia sarbatoririi Rusaliilor (ruga satului) si a 660 ani de atestare documentara a comunei Ghiroda si a 195 de ani de atestare a Bisericii romane Ortodoxe, s-a prezentat schita monografica a comunei Ghiroda de prof. Milin Ioan.

2002 - 200 de ani de atestare a Biserici Ortodoxe romane.

2004 - Ghiroda are 4631 de locuitori. Aceste date au fost comunicate de Institutul National de Statistica - Directia Regionala Timis.